﻿Politica în învățământ.

A face politică, a căuta mijloace spre a se creea țării un mediu prielnic de traiu bun și de propășire pentru toți, ca fiecare locuitor să poată deveni folositor și adaptat societății la maximum a se grupa cu cetățenii statului spre a se urmări la aceste scopuri anumite principii de guvernământ, ar fi datoria fiecăruia dintre noi.
Chipul, însă, de-a fi folositor țării, atârnă de felul activității, ce desfășoară fiecare și de mijloacele ce le poate găsi spre a-și acoperi nevoile, la vederea bunului traiu urmărit. Din această cauză acțiunea politică e îndrumată de nevoile cetățenilor, statul trebuind să împace și să armonizeze acele nevoi, îndemnând pe toți la muncă constructivă.
În vremurile de după războiu n'am avut un guvern al armoniei sociale.
Din pricina unei atmosfere politici atât de grele, nici unul din partidele de guvernământ nu s'a putut gândi să deie țprii școala de care are nevoie. Nici chiar partidul liberal nu a schimbat situația, căci cu toate că a căutat să construiască școli, în localurile făcute învățământul a rămas tot dezorientat. Nu s'a întreprins nimic spre a se spori putera de acțiune a școlii, pentru educație, pentru didactic și neîncălzită iarna, cum sunt cele mai multe din ele la țară, nu se poate face mult nici de către învățătorul cel mai experimentat. S'a găsit însă de cuviință mereu de a se trimite suplinitori protejați de cluburi, risipindu-se zădarnic sute de milioane cu o politică sterila.
Regimul actual s'a arătat și cu mai puțină tragere de inimă față de învățământ. Vedem cu toții că parcă s'a lucrat anume pentru coborîrea nivelului intelectual al acestei țări. A subminat școala primară, suprimându-se învățământul obligatoriu cerut de legile organice, a numit suplinitorii și cu mai multă inzistență după plăcerea cluburilor, iar la urmă s'au căutat toate pricinile de a se suprima cât mai multe școli secundare și posturi în învățământul primar.
Politica generală a statului însă, este aceea care armonizează activitatea politică a diferitelor nuanțe sociale ale statului. Și dacă prea adesea celelalte ramuri de activitate socială din stat poate să facă să devieze axa directivelor lor politic după reazămul, ce li se oferă în această activitate de către înjghebările economice, apoi învățământul și biserica, fiind legate chiar de temeliile statului, nu se pot preta la aceste deviațiun decât, în timp lung și pe nesimțite.
Învățământul și biserica trebuie să formeze în primul loc puternice nuclee radiante ale adevărurilor eterne. Ele în acțiune se reazămă mai puțin pe muncă fizică și rentă, decât celelalte ramuri ale activității omenești. Deși în legătură cu acele ramuri, fiind chiar în temelia lor, au relațiuni intime cu știința și morala, ce trebuie să domine activitatea chiar și a școalelor practice.
Deci pentru binele școalei și pentru activitatea ei educativă, trebuie să se escludă orișice influență a cluburilor politice în directivele învățământului, în numiri și înaintări. Din exemplele de mai sus, lămurit se înțelege că aceste cluburi sunt influențate adesia de interese momentane și uneori, din nefericire, lipsite de sinceritate față de mediul social. Amestecul intempestiv al unui stfel de politicianism în învățământ e oglinda răutății ce continuă să strivească țara în vremurile ce trebuie să trăim.
Profesorul de toate gradele trebuie înainte de toate să aibă mijloacele necesare spre a se ține în curent cu tot ce se realizează în sfera activității sale științifice. Va trebui apoi să fie pus în situația să verifice lucrările săvârșite de alții, spre a aduce și aportul său personal cât de modest în vastul angrenaj al științei ce-l preocupă. În acelaș timp, va revărsa în școală, iar prin activitatea extrașcolară în mediul social, rezultatele muncii sale.
În superficialismul ce a îndrumat mereu școala, aservind-o altor idealuri decât cele școlare, s'au cheltuit în trecut destui bani făcându-se construcții, totuși nu i s'au pus la dispoziție laboratoare bine alcătuite, cabinere bine înzestrate, biblioteci îndestulate, nu i s'au dat mijloacele trebuincioase progresului pentru ca spiritul copiilor să iasă din toropeala în care se găsește. Știința nu poate progresa în atmesfera de nepăsare în care suntem și nici o acțiune temeinică de îndreptare socială nu poate avea loc.
Din această cauză puterea ei radiantă e cu totul redusă. Școala noastră a pierdut contactul cu știința și n'are legăturile strânse ce trebue să le aibă cu poporul.
Urmându-se aceleași căi greșite, prin diferite organizări și reorganizări nu s'a dat însemnătatea cuvenită nici chipului cum personalul didactic se ține în curent cu mișcarea științifică, nici felului cum acționează asupra moralului elevilor, asupra formării caracterelor, nici cum copii să-și întărească organismul, să fie rezistenți la lupta pentru existență și în aceea de apărare a patriei de dușmani. Nu s'a putu crea o atmosferă în care întreg corpul didactic să simtă o obligație sufletească de a se devota civilizației acestei, țări și de a o îmbogăți.
O salarizare vitregă a tăiat apoi orișice avânt.
In jurul școalelor noastre nu se formează nici acele muzee cari reflectează trecutul și prezentul localității și cari fac titluri de glorie pentru orișice școală bine organizată. S'a întunecat într'tâta atmosfera școlară, încât cele câteva reviste de speciliatate mor din lipsa de idei. Acea slabă conlucrare a corpului didactic cu atenele populare și cu căminele culturale e de asemenea un simptom extrem de îngrijorător.
Nu e destul numai ca să se scoată elevi cu multă buche învățată, ci trebuie să se creeze suflete impregnate de civilizație, oameni la curent cu idealurile științei, cu nevoile reale ale societății, cu simțul devotat al  de neam și țară. Școala trebue să aibă posibilitatea de a ține pe lângă ea absolvenții săi și după ce au părăsit băncile ei. Și acesta ar fi rostul universităților populare, al ateneelor, căminelor culturale, ce trebuie să fie organizate cu o metodă stabilă de radiere cu ajutorul școalelor. 
Spre a se da avântul necesar unei astfel de activități, să nu se facă nici o școală nouă până nu se vor înzestrată cele existente cu materialul științific, experimental și intuitiv trebuincios. E necesar ca o astfel de înzestrare să premeargă zidirii de noi localuri. O școală nouă trebue să înceapă după o metodică înzestrate cu laboratorii, muzee, cabinete bibliotecă complectă și bine ordonată. Să nu se permită nici funcționarea școlilor particulare rău înzestrate cu mijloace de acțiune didactică.
Să se termine în fine, cu nenorocita situație a școalelor primare, cari fiind lăsate să fie înzestrate de niște comitete școlare fără mijloace, zac în frig și întuneric. O situație atât de vitregă nu e nicăieri pe lume și oprește bunul mers al învățământului, fiind stropșit dela natură pot să scape de golul creeat în educație în urma unui învățământ primar făcut în rele condițiuni, cari opresc normala desvoltare de mai târziu a elevilor.
Să se acorde gradații și avansări excepționale acelora, ce ar dovedi prin lucrările făcute, prin acțiunea lor de cercetări la știință, prin interesul ce pun pentru progresul învățământului, că muncesc necontenit, concurând asiduu la scopurile supreme ale școalei. Să se răsplătească la fel cei cari se devotează răspândirii științei și civilizației în popor, sistemându-se această acțiune.
Unei bune politici școlare i-ar incumba datoria de a da directive morale bine stabilite, ca să intre în sufletele tuturor Românilor nevoia de uniformisare a gândurilor în principalele chestiuni ce interesează vitalitatea acestei națiuni. Pe aceasta cale s'ar forma caracterele și s'r împuternici neamul nostru, consolidându-se pentru vecie.
O astfel de politică nu se face, căci i-a luat locul o alta streină de școala.
In organele de îndrumare și control n'au intrat, de cele mai multe ori, de ce și-au pus în adevăr sufletul în interesul școalei, acei ce au tendința de a aduce adevărata lumină oriunde s'ar îndrepta ei. Au intrat însă foarte ușor acei cari își au merite în organizațiuni de club. Nu s'a ținut seamă de meritele didactice, de activitatea sufletească desfășurată de fiecare în școală, de lucrările științifice făcute sau de activitatea extrașcolară desfășurată. O monotonă uniformizare a fost criteriu generic de apreciere, când cineva nu a avut la activul său merite de politician. Din aceste cauze s'a produs o depresiune asupra activității didactice chiar și acelora ce aveau însușirile cele mai frumoase. O descurajare a cuprins întreaga această armată culturală, acțiunea fiind nedrept apreciată, iar munca fiind rău măsurată.
Prin felul cum a fost organzat învățământul nu se încurajează munca în scopul roadelor dorite. Un mandat de deputat a fost pentru mulți idealul salvator, către care urma să vâslească cu toate scăderile profesionale, ce aduce goana după un astfel de mandat.
Numirile și schimbările suplinitorilor după fluctuațiunile politice au format încă marea pacoste a învățământului de după răsboiu, stingherind cultura la atâtea serii de elevi cari au trecut prin școală! Oare drept rezultat al unei politic luminată de nevoile școalei nu trebuia să se facă de mult o lege, care să stabilizeze suplinitorii ca să nu se lese școala în pradă anarhiei?
Nici un funcționar al acestui stat nu a fost subiect de atâta bătaie de joc ca suplinitorul din învățământ. Ca să poată în fiecare an să fie din nou numit, uneori erau nevoiți să cumpere catedra dela politiciani, să se înscrie în cluburile lor, să cheltuiască bani călătorind pe la inspectorate și ministere cu rugăminți înjositoare. Adesea drept rezultat erau schimbați din oraș în oraș și puși să predeie chiar și alte obiecte în afară de specialitatea lor. Totți în fine au fost mereu mereu prefirați, după cum varia și nuanța de colorție a guvernelor și după meschinele interese momentane ale acelora ce formau cluburile politicinilor.
Logic însă ar fi fost ca până la examenul de capacitate cei numiți să nu fie schimbați, dacă au făcut studii corespunzătoare și au avut o bună purtare în societate. Să se fi urmat după procedeele de numire în magistratură și în toate slujbele statului. Putea să se elimine acei cari la inspecțiuni în clasă nu dovedeau aptitudini corespunzătoare.
In faptul ca după războiu o mare majoritate de profesori erau suplinitori în astfel de nenorocite condițiuni de stabilitate, se poate vedea cauza relelor rezultate ale bacalaureatului. Cui se datorește scăderea capacității culturale a țării întregi decât unei politicii străine de învățământ? Cui se datorește decât unor miniștri, cari au fost, spre nenorocirea învățământului, mari electori și fără idealuri largi în școală? Ei au nenorocit atâția tineri cari au căzut la bacalaureat!
In învățământul primar numirea de suplinitori înaintea absolvenților de școală normală de rezultatul aceleași politici de neglijare a intereselor școlare.
Datoria ministrului era să administreze astfel numirile suplinitorilor, ca acei normaliști să-și aibă întotdeauna locurile asigurate. De ce în armtă absolvenții școalelor militare găsesc totdeauna loc? Anarhia în numirile acestea ale corpului didactic provoacă acea îngrămădire de public pe sălile minsterului de instrucție publică, care paralizează lucrările sale și cae oglindește o nenorocită lipsă de organizație. E rezultatul politicii sale de club și străină de școală. Spre a ieși din această situație grea, trebuie ca organele de îndrumare și control să fie rezultate din o dreaptă și severă selecționare a membrilor corpului didactic. Consiliul inspectorilor generali să ajungă la rândul său un mijloc selectiv al acelor de sub dânsul, iar nu paravan de acoperire a unei politici dușmănoase școlii. Corpul didactic să fie încadrat într'o ierarhie serioasă, puternică și conștientă, care, îndepărtând astfel de agresiuni, să facă adevărata politică școlară necesară.
De altfel această criză ce bânduie învățământul culminează cu ultimele măsuri de desființare a înfăptuirea lui. Și apoi să se închidă toate școlile fără alt preambul, începându-se astfel lupta marilor înfătuiri.
Starea aceasta de tărăgăneli și promisiuninumeroase școale. D-l Profesor N. Costăchescu, ministrul școlilor, într'un expozeu făcut presei, arată că aceste "desființări se fac spre a se îndeplini programul de armonizare a diferitelor grade de învățământ". Sunt vorbe ce nu dau nici o satisfacție vreunui ideal școlar. Nu se armonizează nimic pe calea începută, dacă nu se fac sforțări vizibile de îmbunătățire în alte direcțiuni și D-l Ministru nu a indicat nici un program lămurit. E politica de scădere a școalei, ce se continuă de atâta  amar de vreme și cu o îndărătnicie ciudată și din ce în ce mai accentuată.
In adevăr, chiar dacă D-l Minsitru s'ar gândi la înmulțirea școalelor profesionale, i s'ar putea spune că, în vremuri de criză, absolvenții acestor școli sunt de mai puțin folos din cauza stagnațiunii tuturor lucrărilor.
Iar vorbele D-sale zise cu aceeași ocazie că prin "desființările acestea caută să suprime inflația învățământului nostru secundar, care a avut drept rezultat diminuarea calității învățământului", demonstrează deplin tendințele ce le are de-a urma mai departe aceeași politică, justificând-o prin raționamente ce lunecă pe lângă adevăr.
E lucru vizibil, că în învățământ nu poate fi diminuare de calitate, când școala e bine îndrumată și funcționează în bune condițiuni. Nu e inflație, deoarece învățământul secundar dă un procent mult mai mic de absolvenți în raport cu nevoile noastre culturale și în comparație cu alte țări. Invățământul a mers pe alte drumuri decât cele naturale și e firească diminuarea calității sale.
Ceeace ne dezorientează cu totul, este desființarea învățământului secundar dela sate. Nu putem înțelege politica, ce se urmează prin această zădărnicie a naționalizării și democratizării culturii de catre partidul național-țărănist. In adevăr, prin criza economică prin care trec țăranii, ei își vor trimite cu greu copiii la orașe, unde vor învăța alții, de alt neam și cei cu stare bună.
Se va vedea însă în scurt timp că reducerea școlilor nu se va justifica prin o sporire apreciabilă a calității învățământului, din pricina că va rămâne și mai departe așezat pe aceleași subrede temelii.
Dar printre argumente se mai spune, că e nevoie să se facă mari economii, fiind în joc chiar destinele țării.
Pe cât reorganizările costisitoare în timpuri de criză par absurde, pe atât era de necesară întârirea sufletească în aceste vremuri grele printr'un învățământ puternic orientat. Și decât guvernul să se apuce de pripite organizări, era mai bine să înceapă economii bine studiate deacum doi ani în urmă.
In adevătr, când s'a realizat stabilizarea, se putea foarte ușor lărgi împrumutul, ca să se concedieze chiar și 150000 funcționari nefolositori, simplificându-se serviciile și dându-se râspundere celor ce ar fi rămas. Li s'ar fi putut da celor concediați din împrumut salariu și pe un an și jumătate înainte drept despăgubire. Bugetul țării fiind astfel descongestionat, s'ar fi plătit ușor datoriile făcute, prin amortizare în timp lung.
Și câte alte reduceri nu sar fi făcut retezându-se din coada atât de lungă a sinecuriștilor, în loc de a se smulge din creer, în lod de a se tăia din învățământ.
S'ar fi putut, pe cale de economii aspre, să se scadă impozitele în acest an, s'ar fi început astfel să se stimuleze  și în scurt timp intelectualii ar fi putut fi întrebuințați în mod normal.
Guvernul a făcut însă invers. Dar să se arăte ce foloase s'au adus școlii în ultimii doi ani, cari să compenseze nenorocitele măsuri luate în paguba ei?!
In ultimul timp un ordin ministerial oprește orișice adunare a corpului didactic. Criza a ajuns în punctul său culminant. Orișice speranță de îndreptare e prăpădită! Ce rămâne oare de făcut!?
Singura soluție ar fi să se înjghabeze cât mai de îndată de către corpul didactic un proect de lege de realizare a tuturor idealurilor școlare și de dreapta salarizare și să se ceară cu energie făpturirea lui. Și apoi să se închidă toate școlile fără alt preambul, începându-se astfel lupta marilor înfăptuiri.
Starea aceasta de tărăgăneli și promisiuni ale celor ce pot să facă ceva, e desgustător de ridicolă și e în paguba țării.
Și la urma urmei poetul a avut o indiscutabilă dreptate când a exclamat: "Mai bine o viață moartă, decât o moarte vie!" Ar fi și în folosul suprem al statului!